Copoul vara – tablou în continuă metamorfoză, de la explozia primelor zile
caniculare, cu forfortă de sărbătoare în pas de Gaudeamus, la aroma amețitor de
tandră a teilor ce încă supraviețuiesc europenizării prost înțelese de către
unii, de la culori vii modelate în lut de pretutindeni, la amorțeala ce
cuprinde lent aleile parcului, amestecată parcă atât de omogen cu canicula
ucigătoare, ruptă zgomotos uneori de șuierul vreunui tramvai ce urcă alene
dealul, așteptând parcă să vină mai repede o altă toamnă cu forfotă nouă și
râsete ștrengare pe aceleași vechi alei bătute de soare și ploi...
redirect
duminică, 16 august 2015
vineri, 7 august 2015
Curs valutar total aerian
N-am plănuit să-mi încep seria
postărilor despre cele câteva zile splendide petrecute pe Coasta de Azur cu
astfel de rânduri ușor acide, pe care nu mă pot totuși abține să nu le scriu. Socoteala
de pe malul mării nu-i însă totuna cu cea din avion. Mai ales dacă avionul se
îndreaptă spre meleaguri mioritice. Și nu, nu e de la faptul că după o
săptămână pe Riviera Franceză am căpătat cine ce știe ce fițe tipice pentru
unii sau alții care au impresia că e suficient să te plimbi prin Europa ca să
te consideri european, și nici de la faptul că mă oftică ideea că ne întoarcem
în România noastră dragă, care mai are încă multe de recuperat în destule
privințe. Nu, nici vorbă… de fapt și de drept, a fost o săptămână superbă, dar
abia aștept să ajung acasă, pentru că mi-e tare tare dor de minunile mele
dragi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)